Maurice are o dorință - Short Story [RO]

Maurice are o dorință

Un lucru îl neliniști pe dragon încă de dimineață și, oricât de mult încercă, nu se putu gândi la altceva. Se foi întruna pe fotoliu, fără să își găsească locul, de parcă cineva vârâse niște boabe de mazăre sub perna cu ciucuri, ca să îi facă viața grea.

Totul începu cu o zi în urmă când Maurice, care locuia pe Insula din Vată de Zahăr,  se duse la magazinul Cu-De-Toate al domnului Mustăcios. De acolo cumpără o sticlă cu apă minerală, un sirop de dude coapte și o cană nouă. Nu mai băuse de mult sirop de dude coapte și avu o poftă teribilă.

Așa grăbit era, încât abia băgă de seamă că domnul Mustăcios îi zâmbi misterios când îl văzu.

– Grozavă alegere, dragonule, îi făcu acesta cu ochiul. Maurice îl privi nedumerit și, fără să priceapă ce era atât de grozav, înșfăcă cumpărăturile și o zbughi din magazin. Odată ajuns acasă, spălă cana cea nouă și o așeză tacticos pe masă, dar când dădu să deschidă sticla, nu-i veni să-și creadă ochilor.

Prin peretele transparent al acesteia, un peștișor auriu se holbă la el cu ochi bulbucați și cu un zâmbet strâmb în colțul gurii. Puternicul dragon, încercat în bătălii legendare cu regi, prinți și alți războinici din istorie, se sperie atât de tare când îl zări, încât scăpă sticla din mână.

Zbuf! Pleosc! Fleosc! Sticla se făcu țăndări, apa se împrăștie peste tot în bucătărie, iar bietul pește rămase pe uscat, mofluz și fără aer. O fi fost Maurice puternic și aspru în urmă cu câteva secole, însă odată cu trecerea timpului se îmbună și învăță să îi pese.

Așadar, umplu iute un bol cu apă de la robinet și puse peștișorul înăuntru. Mulțumit, strânse apoi cioburile, însă când se întinse după mop, îl văzu pe peștișor, sărind în sus și-n jos prin bol, roșu la față și cu ochii ieșiți din orbite. Pasămite, dragonul umpluse cu apă fierbinte bolul și sărmanul peștișor fu cât pe ce să devină ciorbă.

– Mare căscat sunt! zise dragonul Maurice. Aruncă apa în chiuvetă, cu grijă să nu arunce și peștele, și reumplu bolul, asigurându-se că nimeni nu va mai fi opărit sau scăpat pe jos de astă dată.

Dragonul și peștele răsuflară ușurați, dar când priviră spre pendula care ticăia monoton pe-un perete, văzură că se făcuse deja șapte seara. Pentru un dragon de cincisuteșaptezecișicinci de ani era tare târziu, așa că Maurice puse bolul cu peștele pe masă, bău o cană cu sirop delicios de dude coapte și se duse la culcare.

A doua zi dimineața, dragonul se trezi foarte binedispus. Își făcu un ceai de iasomie, ronțăi doi-trei biscuiți așezați pe-o o farfurioară și își scărpină satisfăcut burdihanul rotunjor.

– Viața este frumoasă! își zise el. Asta până când își aminti de peștișorul cel auriu și se posomorî cât ai zice “pleosc”. După ce se fâțâi o vreme pe fotoliul său preferat, fără să se poată hotărî cum să procedeze cu musafirul din bol, dragonul se duse la bucătărie.

Peștele era deja treaz de ceva vreme și îl aștepta cuminte. Când îl văzu, își opri un căscat, își scutură aripioarele și rosti cu voce groasă:

– Bună dimineața, dragonule. În sfârșit, ai apărut!

– Poți vorbi? strigă alb la față Maurice cel puternic și călit în luptă dreaptă cu regi, prinți și alți războinici din istorie.

– Firește, zise peștișorul și se ridică deasupra apei. Doar sunt un peștișor auriu. Pe deasupra, îți pot îndeplini și trei dorințe.

– Trei dorințe? repetă dragonul uluit. Asta-i minunat

– Cam da, zise peștișorul și, răsucindu-se mândru pe spate, a făcut repede câteva ture prin bol. Ce dorești? Aur? Pot să îți dau aur.

– Nu, nu vreau aur.

– O casă mai mare și mai spațioasă? Sau poate faimă?

– Nu, mulțumesc. Casa mea este destul de spațioasă. Cât despre faimă, am avut și nu prea mi-a fost de folos. Uneori chiar m-a încurcat, clătină din cap dragonul, gândindu-se ce altceva ar putea să îi ceară peștișorului. Dintr-o dată, îi veni o idee. Zici că poți să îmi îndeplinești orice dorință? întrebă el.

– Da. Orice dorință.

– Fără proteste?

– Bineînțeles, zise peștișorul. Treaba mea este să livrez orice își dorește clientul, curat și rapid. Atât.

– Atunci am o singură dorință și aceea este… să te întorci de unde ai venit.

– EȘTI SIGUR? aproape că strigă peștișorul. Pur și simplu, nu îi veni să creadă că dragonul refuză să îi fie îndeplinite trei dorințe, fără pic de efort din partea sa.

– Învoiala a fost fără proteste, îi aminti dragonul și-și miji ochii.

Peștișorul tăcu mâlc și făcu semn din cap că a înțeles, apoi dispăru.

Cât despre Maurice, acesta reveni la viața lui blândă și generoasă de dinainte, fără aur, faimă și complicații.