Mandarina și celălalt sens [RO]

Mandarina și celălalt sens

Cine ar fi deschis chiar atunci ușa bucătăriei Burților-Ghifuite ar fi avut cu siguranță o surpriză. În fructieră se desfășura o revoltă în toată regula.

- M-am săturat de fructiera asta, striga mandarina cu mâinile în șold. Vreau să evadez!

- S-a săturat de fructieră! Vrea să evadeze, îi ținură isonul boabele de strugure.

- Și m-am săturat de Burțile-Ghiftuite. Vreau libertate! strigă mandarina din nou.

- Și s-a săturat de Burțile-Ghiftuite. Libertaaaateeeee! strigară și în cor boabele de strugure în cor.

Amărâtele de boabe se zbătură atât de tare în entuziasmul lor, încât se desprinseră din ciorchine și picară pe gresie. O panică teribilă le cuprinse pe dată si încercară disperate să se cocoațe înapoi în fructieră. Dar niciuna dintre din metode nu le-a fost de folos. Nici rostogolirea, nici scara măgarului și nici măcar catapultarea cu ajutorul câtorva bețe de chibrit de pe jos nu le aduseră înapoi în fructieră.

Înfricoșate, boabele de strugure se pitiră sub dulap, la adăpost de Burțile-Ghiftuite.

În timpul asta, mandarina țipa cât o țineau sâmburii:

- Și nu vreau să fiu făcută suc. Sau strivită în storcător și amestecată în pahar. Am și eu mândria mea.

- În cazul acesta, evadează odată și lasă-ne în pace, se auzi o voce calmă. Unii dintre noi se simt foarte bine în pielea lor și nu vor să schimbe lucrurile pe aici. Așa că, hai, du-te!

Mai întâi, mandarina tăcu surprinsă. Apoi se enervă un pic. Puteai să-ți dai seama de asta după culoarea ei portocalie care devenise mai intensă. Privi în jur și se întrebă cine vorbise oare: merele se uitau nepăsătoare în tavan, banana avea probleme cu ficatul și dormea galbenă în ciuda gălăgiei, boabele de strugure se adăpostiseră sub dulap, iar prunele erau mov de emoție.

Totuși cineva îndrăznise să îi taie elanul. Făcu încă un tur de fructieră și zări în spatele prunelor câteva puncte negre într-un miez de culoare roșie. Era o felie de pepene verde.

- Trebuia să îmi imaginez! pufni mandarina cu dispreț la vederea feliei. Lumea se schimbă, numai tu rămâi la fel de plictisitor.

- Chiar deloc, spuse acesta calm. Mie îmi place viața mea scurtă, zemoasă și parfumată. Eu sunt un fruct și, de când ne știm, noi cei din familia Semințe-de-Pepene am servit drept hrană. În schimb, tu ești liberă să faci ce vrei cu viața ta. Poți chiar să îi dai un nou sens nou. Te-ai gândit deja la un sens nou? o întrebă pepenele curios.

- Nu de sensuri duc eu lipsă, replică țâfnoasă mandarina. Am o grămadă. De pildă…începu ea,  dar realiză repede că nu îi venea niciunul în minte. Ah, ce complicată era schimbarea! Păruse mai simplă când nu se gândise atât de mult la ea.

Dintr-odată, ușa de la bucătărie se deschise larg și în încăpere intră domnișoara Smiorcă, mezina familiei. Aceasta plescăi ușor și băgă mâna în fructieră.

- Dar ce se petrece? Este cumva cutremur? strigă mandarina în timp ce mâna o ridică din fructieră, iar boabele de strugure dârdâiau pitite sub dulap.

- Nici vorbă, îi răspunse calmă felia de pepene. E doar Smiorcă. Cred că vrea să mănânce un fruct.

- Dar nu sunt pregătită încă! țipă mandarina. Nu mi-am descoperit celălalt sens.

Însă pe mezina familiei nu o interesa deloc celălalalt sens al fructelor. O interesa doar să mănânce cât mai repede o mandarină.

Felia de pepene oftă lung:

- Măcar de-ar fi avut un plan …

‍

‍

‍